Fericirea mea e Domnul,
El e prietenul meu bun,
Îmi este Ocrotitorul
Și Tovarășul de drum.

La El vin cu a mea stare
Când mă simt împovărat,
Sau când este sărbătoare...
Cu El toate le împart.

Câteodată este soare,
Altădată, înnorat...
Totul este în schimbare
Însă El, nu s-a schimbat.

Domnul meu rămâne-același,
E puternic Dumnezeu,
Care-mi întărește pașii
Și la bine, și la greu!

Când în jur văd doar probleme
Ce îmi par de netrecut,
El îmi spune: „Nu te teme!
Eu marea am desfăcut!

Și poporul Meu, prin mare,
A trecut ca pe uscat;
Deși imposibil pare,
Acest lucru s-a-ntâmplat!”

Nu privi în jur, la valuri,
Ca să nu fii spulberat,
Ci privește înspre ceruri
La Isus Cel minunat!

Căci Isus a fost în lume,
Și-a luat asupra Lui,
A simțit, pentru o vreme,
Tot amarul omului.

Toată boala și durerea,
Frământarea ce te-apasă –
Lasă-le astăzi la crucea
Celui care îți dă viață!

Și-ai să cânți cu bucurie
Din mijlocul valului,
Căci Acel ce e cu tine
Te ține pe brațul Lui.

Iar atunci cărarea-ngustă
Va părea ușor de-urcat,
Fără „sacul” ce te-ncurcă,
Fără griji, fără păcat.

Vei vedea cum Domnul luptă
Împotriva valului,
Iar tu, liniștit pe stâncă,
Privești izbăvirea Lui!

Doamne-ajută-mi pe cărare
Să nu murmur cu-al meu glas,
Ci să fiu o-ncurajare
Până-n cel din urmă ceas.

Căci o mare fericire
Ne așteaptă în cer sus,
Dacă-n luptă, în trăire,
Nu ne lăsăm de Isus!

De aceea înainte,
Fraților, să nu cedăm!
Nimic să nu ne înfrice,
Steagul sus să-l ridicăm!

Va veni o zi în care
Ce-am trăit... neînsemnat
Va părea la sărbătoare,
Sus, la Domnul, în Palat!