Doamne Isuse, aș vrea să pot…
O rugăciune în versuri
Doamne Isuse, aș vrea să pot
Cânta cu grai de rouă,
Să pot striga cu glasul meu
În piață, sub cerul Tău,
Să mărturisesc îndurarea Ta
Celor ce vor mântuirea Ta,
Isuse, Domnul meu!
Să strig și să plâng, dar cu lacrimi
Ce pot scrie versuri sfinte,
Ale căror sunete să ajungă
Până-n cer, dar și în inima
Celui ce așteaptă odihnă,
Cu sufletul apăsat de vreme,
Cu doruri și dureri ascunse,
Ce numai Tu, Isuse, le poți vedea.
Și ceața să dispară,
Iar ochii să poată zări
Strălucirea Soarelui etern,
Ce razele-Și va coborî
Peste rănile făcute de vântul lumii,
Vânt rece, aspru și amar,
Din adâncul tulbure-al întunericului,
Unde sufletul suspină
Și caută al Tău hotar.
O, Soare veșnic, Domn Isus,
Mângâie inimile rănite!
Aprinde-n ele lumină
Și fă speranțele să învie.
Iar glasul meu, chiar de-i firav,
Să poată spune tuturor
Că-n îndurarea Ta găsim iertare,
Mântuire, pace și alinare.
Amin!
- Robert Vincze
„Doamne Isuse, aș vrea să pot…” este o mărturisire de credință, o dorință sinceră de a duce îndurarea lui Dumnezeu către sufletele apăsate de durere, singurătate și neliniște.
Versurile transmit un mesaj profund: chiar și un glas firav poate deveni un instrument al iubirii divine, iar lumina lui Hristos poate reaprinde speranța acolo unde sufletul suspină.
Mi-a rămas în inimă această dorință:
„Iar glasul meu, chiar de-i firav, Să poată spune tuturor Că-n îndurarea Ta găsim iertare, Mântuire, pace și alinare.”