N-o să afli bucurie
Fără treceri prin dureri.
N-o căuta fără de ele
Printre ființele rebele
Că nu este nicăieri;
Nici s-o cumperi, nici s-o ceri.

Înțeleptul, cât trăiește,
Își ascunde-amarul său,
Spre-a nu întrista pe nimeni
Dintre prieteni, dintre semeni
Cu părerile de rău,
Cu ceea ce-l apasă greu.

Dar și-arată tuturora
Bucuriile ce-i vin,
Când se schimbă anotimpul,
Ca să poată face chipul
Celor ce-l iubesc senin
Prin harul Tatălui Divin.

După-o grea amărăciune,
Orice bucurie-avem
O vedem nespus de mare,
Ca și o eliberare,
Fiindcă noi mereu ne temem:
Iată cât de slabi suntem! ...

Bucurii netulburate
De vreo jale și mormânt
N-a fost nimeni să le aibă.
Moartea vine-adesea-n grabă.
Nici nu este pe pământ
Un așa așezământ.

Numai cel ce-și are-n Domnul
Bucuria lui deplin,
Prin a plângerilor vale
Are cerul bucuriei sale,
Pururi vesel și senin.
Are pace în cămin.
Amin.
(Miercuri, 16 decembrie 2020)