Multe zile are omul,
Dar în grabă și le pierde
Nu-și cunoaște încă somnul
În pamîntul ud și verde.

N-are liniște în minte,
Nici în sufletul său greu,
Deși viață și cuvinte
I-a dat Bunul Dumnezeu.

Omule, oricine-ai fi,
Anii nu-i mai poți opri,
Pe a vieții tale pagină,
Scrii ce vrei, dar ea se măcină.

„Strigă-Mă și Mă iubește,
Nu doar pentru ce îți dau,
Ochiul tău Mă ocolește,
Iar Eu viața ta o vreau!

Ține-ți ochii doar la Mine,
Să te pot ghida spre cer,
Eu te duc unde e bine,
Tu vrei lumile ce pier.

Lasă lumea și plăcerea,
Luptă-ți firea când ți-e greu,
Căci de nu-ți schimbi azi cărarea,
Plânge-vei la tronul Meu.

Trâmbița în cer răsună,
Ceasul bate în vecii,
Vin curând, o, ia aminte,
Lângă Mine ca să vii!”