Ce-i omul Doamne? E ca frunza
Dusă de vânt spre nicăieri...
Astăzi, un brad semeț pe munte
Mâine, un trup fără puteri
Iar ieri copil neștiutor
Trăind în lumea de povești
Și acest om sunt eu sau ea
Poate că-i el sau chiar tu ești!
Privesc la chipul din oglindă
Și mă întreb: ce-i omul Tată?
În primăvara vieții-i verde
Apoi, când iarna se arată
E-așa de slab de parcă viața
A stors din el orice putere
Și nu mai vrea averi, renume
Doar sănătatea o mai cere!
O Domnul meu... E toamna vieții
Și toamna este-așa târzie...
Văd frunzele căzând din ram,
Simt iarna ce va fi să vie
Dar cred că Tu ești lângă mine
Și mâna sfântă vei întinde
Și-atunci când gerul mă va frânge
La pieptul Tău mă vei cuprinde!

Vulcan-20-10-2026
Mary