1.

Ca să reflecte aici
Un chip iubirii voastre,
S-au limpezit în cer
Fântânile albastre.

Ca printre stele pururi
Iubirea să rămâie,
S-a poruncit în stâncă
Un nume să vă scrie.

Ca drum mai sus de neguri
Să-şi afle legământul,
Se salutară martori
Şi cerul şi pământul.

Sub boltă fremătarea
S-a liniştit, apoi
La sărbătoarea voastră
Ne-am fost grăbit şi noi.

2.

Ceva din cântarea cântărilor
Mireasmă de iubire a chemărilor
Pluteşte printre noi.
Să ne oprim să-i întrebăm pe cei doi:
— Din ce izvor
Sorbiră-ţi Dorul — dor?

Ceva din zilele imaculatei geneze
Trecând prin milenii
Venit-a să aşeze
Balsamul fericirii printre noi.
Să ne oprim să spunem celor doi:
— Isus e Cel ce va găti
Frumoasa Ziuă — zi.
Ceva din viitoarea strălucire
De dincolo de porţi spre nemurire
Se simte printre noi.
Să ne oprim să le urăm celor doi:
— Şi-a voastră să fie
Minunea Veşniciei — veşnicie!

3.

Din marele sanctuar al iubirii
Clădit de Dumnezeu prin Cuvânt,
O cupă de lumină cerească,
Îngerii coboară pe pământ.
În razele ei zărim un altar
Şi mâinile rugii
'Nălţate spre sfânta unire;
Cei doi care se vor împreună, răsar
Din chiar lacrima lor de fericire.

Peste minunea clipei plecaţi
Îi vrem ancoraţi
În strigătul stelelor de bucurie,
În cântecul că dragostea
E din vecie,
Peste minunea clipei aplecaţi
Îi vrem purtaţi
Pe-o adiere de har
Până sus în marele sanctuar.

Două şoapte.
Cele mai frumoase
Ale cântecului din vecii
Spre lumea visată:
Dragostea nu va pieri niciodată.

4.

Când chipurile dragostei voastre
Oglindindu-se-n stele
Făcut-au să răsară din ele
Fior de bucurie...
Țâşni pentru voi din fântânile-albastre
Trei stropi de apă vie.

Unul căzu pe lacrima trecutului
Şi-o limpezi
Pregătind inimile voastre pentru altar;
Din ea căminul va răsări
Frumos ca un sanctuar.

Al doilea
Coborî din lumini
Pe-ale rugii cărări
În timpul sfintei binecuvântări
Şi se făcu o inimă din două,
De parcă auzim şoptind:
„Ferice vouă“.

Al treilea strop de apă vie
Rămase sus
Pe cumpăna fântânilor albastre,
Să se vegheze pacea şi armonia.
Ridicaţi-vă ochii şi vedeţi
Minunile din care vi se ţese veşnicia.

5.

Doamne,
S-au întâlnit la altar
Doi stropi de har,
Două raze din iubirea Ta,
Şi fiecare a zis „Da“.
Şi fiecare a hotărât să vegheze
Albul acestei geneze.

Doamne,
Trimite-le Tu şi putere
Pe cât lupta le cere,
Pe cât poverile vieţii
Fi-vor de grele,
Ascunde-le-n suflet dorul de cer,
Dorul de Tine,
Şi aprinde-l
Când iarna durerilor vine,
Să ardă
Prin orice întuneric
Un drum de speranţă
Spre albastru să vadă.

Învaţă-i, Doamne, cum să facă
Din fiecare şoaptă
Un zâmbet, o floare,
Şi-apoi să le-mpletească-n cununi
Nepieritoare;
Şi mai învaţă-i, Doamne,
Cum să prefacă-n stele
La flacăra iubirii
Lacrimi oricât de grele.

Doamne,
S-au întâlnit la altar
Doi stropi de har,
Două raze din iubirea Ta.
Nu vom pleca de-aici
Pânʼ nu vei zice „Da“.

6.

De parcă porumbei
În zori de zi cerească
La 'nălţimea răscrucilor zburară
În primele lumini să-şi dea bineţe,
La fel şi noi de nunta voastră
Ne risipirăm care-ncotro
Să vă culegem stropi de frumuseţe.
Câte ceva adus-am fiecare:
Fior de cer înalt, parfum de floare,
Fărâmă de cuvânt, crâmpei de cânt,
Şi pas de drum frumos
Şi clipă de popas,
Şi zâmbet de-ntâlnire
Şi pace-n bun rămas,
Câte ceva...
Scântei de dor, frânturi de vis,
Chemări de zbor
Şi oglindiri din ce a fost,
Din ce va fi...
Ca viitoare amintiri
Am vrut să vi le dăm acum
Câte ceva s-aveţi de drum.

Dar puse toate laolaltă
Când legământul vi se face
Ni se părur-aşa puţine,
Ni se părur-aşa sărace
Faţă de marile destine
Care vă cheamă către sus,
Că ne-am plecat umili privirea
Şi-n taina rugii noastre-am spus:

— Doamne, deschide-le mărirea
Din răsărit până-n apus,
Şi peste ei revarsă, Doamne,
Tot adevărul, tot frumosul,
Și mai ales... toată iubirea.

7.

De pe oriunde,
Drumurile vin aici să privească,
Zborul timpului s-a oprit
Să facă din clipa aceasta
Mărturie cerească.
De pretutindeni, de oricând
Visele, speranţele
Se întâlnesc aici
Să zidească un templu,
Să-nalţe un altar,
Chipul iubirii să oglindească-n stele
Moment de sanctuar.
Inimi se pleacă fierbinţi
Asupra acestei uniri,
O minune aici,
Un cânt de bucurie-n măriri.

Vin răsplătirile toate
Pecete-mplinirii peste frunţi să se-aşeze,
Şi rost şi menire cât cerul să crească
Din zorii acestei geneze.

Vin frumuseţile toate
Să scrie acest legământ de lumină,
Albul mâinilor
Astăzi spre cer de rugă 'nălţate,
Cât vecia să ţină.
Doamne, toată nădejdea,
Toată iubirea
Caută azi faţa Ta sfântă,
Vin şi ascultă şi binecuvântă.

8.

Pentru voi care ascundeţi în ochi
fântâni de iubire,
Pentru voi care-n palme purtaţi
mesaje de pace,
Îngerii zboară pe plai de Eden
în sfântă zorire,
Vă întinde o masă,
un cort de lumină va face.

Pentru voi ce credinţa o faceţi
altar şi-nchinare
Şi gânduri de aur sculptați
în dreptatea divină,
Orionul cu tainele sale
pe drum vă răsare,
Cu minunile ei veşnicia
spre voi se-nsenină.

Pentru voi ce spre cer
speranţele-aveţi aţintite
Și din fiece dor de mai bine
spre o slavă o treaptă,
Din „aici“ şi din „azi“
legământul în cele sfinţite
Mărturie va fi că Isus
v-a iubit şi v-aşteaptă.

9.

Trei coloane de lumină
vin dintr-un adânc de cruce,
Trec prin inimile noastre,
suie piscuri de mărire.
Lângă porţi de cer deschise
fericirea ne-o aduce.
Bun Isuse, ce favoare,
ce minune, ce iubire...

Dintr-o jertfă necuprinsă
lângă porţi de rai se-adună,
Trei izvoare de speranţă
către slavă înălţare.
Să ne cânte rugăciune
mâinilor ce se-mpreună.
Bun Isuse, ce minune
ce iubire, ce favoare...

Trei solii vestire bună
Şi mesajul veşniciei,
Lângă porţi de foc deschise
frunţi curate să-ncunune,
Într-o clipă să înceapă
imnul sfânt al bucuriei.
Bun Isuse, ce iubire,
ce favoare, ce minune...