Pe cărarea! ...


Pe-o cărare cu suspine
Dorul meu, urcă spre Tine
Să Te roage să cobori,
Ca moartea, să o omori,

Așteptăm smeriți, cei mulți
Să ne paști Iisus, pe munți,
Turma care bine-o știi,
Te așteaptă cu făclii.

Moartea. nu stă. în Lumină
Sau cântec de voie bună...
Pândește. de mai mulți ani
Mai ales pe, cei cu bani.

Și acunsă printre spini,
Îi lovește pe păgâni,
Pustiește, câte-un leat
Cu rânjetu-i blestemat! ...

Cu tăișul unei coase
Taina vieții o descoase,
Și cotrobăie, prin case
Lăsând mormane, de oase! ! ...

Temurăm de frica ei
Când dau mugurii, de tei
Și când toamna, frunze cad
Pe a Crișurilor vad,

Oamenii se tot răresc
Nu se mai căsătoresc,
Tot mai rar, copii-ngrijesc,
Cu așa natalitate
Nu ajungem prea departe! ...

DUMNEZEU știe de ce
Toamna-și lasă frunzele,
Ruginii să zboare-n vânt
Și să cadă la pământ,

Galbeni, cad oamenii când,
Iarna pleacă, în curând
Și când frunzele de nuc,
Sunt brumate și se duc...

Atunci toți bătrânii, singuri,
Mai înghit două, trei linguri,
Se-ngălbenesc, singuri cuc,
Ca și frunzele, se duc! ! ...

Amintirea, li se șterge
Ne-având, în nimic nădejde,
Sunt flămânzi și însetați,
De ani mulți, împovărați...

Nu mai au nici o speranță
Pleacă-ntr-o, neagră vacanță
Pri valea morții umblând,
Vom pleca și noi curând! .

Pe cărarea cu suspine
Gându-mi, urcă sus la Tine
Ție-ți dau și duhul meu,
Atotputernic DUMNEZEU! ! ...

Moldovan Pavel
28.03. 2024.