În noaptea lumii fără pace,
Când omul fuge de Hristos,
Un glas din cer încă se-aude,
Chemându-l blând și credincios.

„Oprește-te din alergare,
Nu te mai pierde pe cărări,
Căci lumea-ți dă doar o clipă,
Dar Eu îți dau eternități.”

Ai strâns averi, ai strâns iluzii,
Ai alergat după plăceri,
Dar sufletul ți-a rămas singur,
Cu dor ascuns de alte zări.

Ai căutat răspunsuri multe
În oameni, cărți și rațiune,
Dar n-ai privit spre Creatorul
Ce ți-a dat viață și minune.

Privește cerul când se-aprinde
Cu mii de stele-n asfințit,
Și spune-mi cine-a pus în toate
Un rost atât de potrivit?

Cine-a făcut să crească iară
O floare după iarna grea?
Cine-a pus viață-ntr-o sămânță
Și dor de cer în inima ta?

Nu ești aici fără un scop,
Nu ești un rod al întâmplării,
Ai fost chemat să-L cauți astăzi
Pe Dumnezeul îndurării.

Dar păcatul te desparte,
Și te ține-n întuneric,
Iar vrăjmașul îți șoptește
Că nu mai ai niciun prilej.

Dar încă poți să vii la Tatăl,
Încă poți să fii iertat,
Căci Isus întinde mâna
Către omul apăsat.

Pe Golgota, pentru tine,
Sângele Lui s-a vărsat,
Și prin jertfa Sa cea sfântă
Drumul către cer s-a dat.

Nu mai amâna chemarea,
Nu mai spune „mai târziu”,
Căci nu știi cât timp mai este
Până când va fi târziu.

Lasă tot ce te apasă,
Lasă ura și păcatul,
Și întoarce-te la Domnul,
Căci El poate schimba omul.

Când vei pune-n mâna-I viața
Și vei spune: „Doamne, vin!”,
Vei găsi în loc de teamă
Pace sfântă și alin.

Și când lumea se va stinge,
Când amurgul va veni,
Cel ce-a mers cu Dumnezeu
Va trăi în veșnicii.