Desprinde-mă din brațul lumii
Ca smuls din brațele-i cernite
Să mă ridic deasupra humii,
Părinte-al slăvilor slăvite!

Să-Ţi cânt în cor cu heruvimii,
Pe înălţimi nebănuite,
Cântarea sfântă-a izbăvirii
Şi-a unei inimi mântuite.

Cântarea unei vieţi cernute
Prin sita deasă de-ncercări,
Cântarea unei vieţi 'nălbite
În râu de lacrimi şi dureri.

Sfinţește-mi vocea, ca să-Ţi cânte
În feeria nopţilor,
Şi împrumută-mi aripi sfinte,
S-o iau 'naintea zorilor.

Atunci când numai eu şi luna
Cu faţa-i aură, suavă,
În cor de stele şi luceferi
Îţi intonăm un imn de slavă,

Când vesela privighetoare
Într-un boschet rotund de sângeri
Îţi cântă simfonia nopţii,
Te preamărim în glas de îngeri...

Și-nvăluit ca-ntr-o mantie
În ale lunii raze lucii,
Să mă găsească dimineaţa
Îngenuncheat sub poala crucii.