Mulțumim Doamne, Dumnezeule de mângâieri
Ce toți ni-le dorim și parcă ne înviorează, în puteri.
Ne mângâi în toate necazurile ce ne apasă uneori
Și ne privești cu duioșie și suferința ne-o măsori.

Mângâierea mai vine și prin purtarea noastră naivă
Și prin faptele noastre de Duh călăuzite, ce cultivă
Cuvântul sfânt grăit de Dumnezeu, ce ne vorbește
Și spre neprihănire și sfințire ce ades ne grăbește.

Căci ce a fost scris a fost pentru învățătura tuturor
Celor credincioși ca adevărul scris să ne vină în ajutor
Căci Scripturile dau și răbdare, dau și mângâiere,
Ca prin ele să avem nădejde și o înflăcărată putere.

Chiar și cei ce plâng vor fi mângâiați de Dumnezeu
Ne privește cu bunăvoință când ni-i ușor sau ni-i greu
Dă celor apropiați nouă vorbe sufletești mângâietoare
Și iar bucuria lăuntrică ne cuprinde aici sub soare.

Mulțumim Doamne Dumnezeule de ale Tale mângâieri
Ce le primim prin cuvânt ca niște dulci iubite, adieri
Ce vântul mângâierilor ni le aduce, să ne învioreze
Și apoi în tainele Scripturilor din nou să ne orienteze.
06.10. 2026