Paradoxuri neînțelese!

Ai văzut omule vreodată, nevāzutul îmbrăcat ca unul din noi? !
Ai pipăit cu mâna ta intangibilul, să îi simți carnea Lui moale?
Ai prins cu urechea sursurul blând ce ascunde in el furtuna de ploi? !
Sau căldura inimii Lui ce arde mai tare decât un bulgăr de soare. . ? !

Omule. . dacă nu ai văzut lacrimi pe obrazul Celui ce nu știe ce-i durerea. .
Și nu ai atins rănile ce nici un cui din lumea aceasta nu pot a face. .
Chiar de vei gusta pelin și ricinā nu vei știi ce înseamnă amarul ca fierea. .
Când neprihănirea se încarcă cu murdăria întregi lumii … și îndură. . și tace

Poate ai văzut minunile lumii de la un capăt la celălat în lumea largă. .
Dar dacă nu ai văzut ochii cum se deschid și gura prinde iarăși grai. .
Și cum surzi aud și ologii umblă sprinten când se ridică de pe targă …
Nu ai văzut încă fericirea ce coboară berbeleacul din pajiști de rai

Dacă nu ai fost în barcă să auzi furtună certatā și valul cu talpa supus. .
Sau pe munte să îi vezi Celui Atotsuficient ruga in agonie și slava pe față …
Ai văzut multe în viațā dar n-ai văzut cum era Domnul meu pe nume Isus. .
Domolește-ți privirea in credință de sus, ti-o îndreaptă și-o învață. .

Dacă nu ai văzut niciodată oboseala a Unuia ce se cheamă odihnā. .
Și foamea stringentă a Celui ce cu o vorbă hrănește multe mulțimi. .
Nu vei înțelege ce înseamnă duh nevăzut îmbrăcat în botul de tinā. .
Și moartea Celui ce e Viața pe cea mai mai sinistră înălțime dintre înălțimi

Dacă nu auzit glas de înviere ce răzbate dincolo de piatră pusă peste mormânt. .
Dacă nu i-ai auzit glasul în grădina ce te chemā pe nume atunci când ți-e greu …
Nu mă întreba cine e El, ca nu îți pot spune nici măcar cine eu sunt. .
Înțelegerea paradoxurilor se poate face doar atunci când vrea Dumnezeu!