Privind bolta cerului senin,
Eu văd pe Dumnezeul sublim,
Ce a creat această lume cu măiestrie,
Făcând omului o bucurie.

Soarele ziua să lumineze,
Iar noaptea luna să guverneze,
Să vadă omul de rând
Cât de minunat e Domnul Sfânt.

Dar lui nu-i ajunge tot ce e pe pământ,
El vrea să facă mult mai mult,
Imitând pe Dumnezeul Sfânt,
Prin laboratoare multe, creând.

Dar vai, când de sub control le va scăpa,
Amarnic va plânge și se va căi.
Tot ce au creat cu propriile mâini,
Omul lor le va sluji.

Ei singurii s-au subjugat,
Când de-a Dumnezeu s-au jucat,
Neștiind că ei nu pot crea
Și nici viață să le dea.