De nu ne-ai fi Tu călăuză
În lumea plină de nevoi,
Ne-am rătăci fără speranță
Și ne-am întoarce înapoi.

De nu ne-ai fi Tu ocrotire
Când încercarea ar veni,
Ne-am prăbuși fără putere,
Dar Tu ne-acoperi zi de zi.

De nu ai fi Tu mângâiere
Când lacrimile curg pe-obraz,
Și n-am primi de sus putere,
Ne-ar înghiți greul necaz.

De n-ai fi fost Tu bucurie
Când întristarea a venit,
N-aș fi putut spre veșnicie
Să 'naintez neobosit.

De n-ai fi coborât în lume
Să ne răscumperi din păcat,
Am fi pierduți, fără un nume,
Dar Tu, Isuse, ne-ai salvat!

Ne-ai dat un Nume, mântuire
Prin chinul de pe Golgota.
Îți mulțumesc, iubite Mire,
Căci viață am prin jertfa Ta!

De n-ar fi dragostea agape
Ce-ai arătat-o pe pământ,
Nu Te-aș simți așa aproape
Când urii dragoste arăt.

Iar pacea Ta încet coboară
În vasul meu plăpând de lut
Și cu blândețe mă-nconjoară,
Simțindu-mă iarăși umplut

De Tine și a Ta prezență,
O, Duh Preasfânt, Mângâietor,
Arvuna ce-i de sus lăsată
Peste întregul Său popor.

Când pe pământ, cu răutate
Și ură, omul Te-a străpuns,
Ai arătat a Ta blândețe
Și bunătate, o, Isus!

Ești dragoste, ești bucurie,
Ești pacea ce-o avem în noi,
Ești călăuză, ocrotire
În lumea plină de nevoi.

Tu ești blândețe, mângâiere,
Isus, iubite Salvator,
Ai adus lumii mântuire
Și viață celui muritor.

Ajută-mă pe a mea cale
Să fiu așa precum Tu vrei,
Să nu răspund cu răutate,
Ci să-i iubesc pe frații mei!