Cu asprime nu judeca
Ce nu-ncape-n mintea ta.
Tot ce nu poți crede-acuma
Vei crede când trece bruma.
Rabdă dar până vei putea
Și-altfel lumea vei vedea.

Să ne ferim cât vom putea
De-a judeca în mod pripit.
Că judecăți pripite-atâtea
N-au înfăptuit dreptatea,
Drepți și sfinți au osândit,
Și foarte mulți au pătimit.

Mulți nelegiuiți au scăpat
Nepedepsiți – cum meritau.
În pripă când i-au judecat
Acei ce-s atinși de păcat,
Ce cumpăna dreptății-aveau
Dar prea adeseori gafau.

Un om în slujba cârmuirii
E de folos atunci când ține
Sus cumpăna nepărtinirii,
El se ridică la-nălțimea numirii
Între toți cei ce vin la sine,
Și de-a primi mită se abține.

El să fie drept în totul
Fie mic ori fie mare.
Cu săracul ori bogatul,
Cum e unul e și altul.
Ascultându-l pe fiecare
Să fie drept la pronunțare.

Un stăpân bun nu amână,
Drept ține calea și temeiul.
Între cei cu spada-n mână;
Nici ei nu-s decât țărână.
Și-ntre cei ce țin condeiul
Și la cel ce este geniul.

Că puterea fără minte
E ca fiara fioroasă.
Mintea fără de putere
Nu te scapă din durere.
Cât ar fi de inimoasă,
Stă plângând neputincioasă.

El știe, dar și poate
Să dea har și îndurare
Și să le facă dreptate
Celor cu lacrimi secate
De mult plâns și de durere,
Să le-aducă mângâiere!
Amin.
(Sâmbătă, 18 aprilie 2020)