Daniel în groapa cu leii

1
Într-un regat puternic și mare,
Trăia Daniel, om credincios,
Cu inimă curată înaintea
Lui Dumnezeu cel glorios.

2
El slujea împăratului cu cinste,
Era înțelept și drept mereu,
Iar peste toți dregătorii
Strălucea prin harul lui Dumnezeu.

3
Dar unii oameni îl urau,
Fiindcă nu găseau nicio vină,
Așa că au început să caute
O capcană împotriva lui.

4
Au venit înaintea împăratului:
„Fă o lege pentru treizeci de zile:
Nimeni să nu se roage altuia
Decât numai împăratului.”

5
Împăratul semnă porunca,
Iar vestea se răspândi îndată,
Dar Daniel nu și-a schimbat
Credința lui adevărată.

6
De trei ori pe zi se ruga,
Cu ferestrele spre Ierusalim,
Și Îi mulțumea lui Dumnezeu
Pentru fiecare zi trăită.

7
Vrăjmașii îl văzură rugându-se
Și alergară la împărat:
„Daniel a încălcat porunca!
Trebuie să fie pedepsit!”

8
Împăratul se întristă tare,
Căci îl iubea pe Daniel mult,
Dar legea nu putea fi schimbată,
Iar Daniel fu adus înaintea lui.

9
„Dumnezeul tău, căruia-I slujești,
Te va putea oare salva?”
Daniel răspunse liniștit:
„Mă încred în Dumnezeul meu.”

10
Și-l aruncară în groapa
Unde leii flămânzi așteptau,
Iar o piatră mare fu pusă
La intrarea gropii.

11
În întunericul cel adânc,
Daniel auzi răgete grele,
Dar nu își pierdu credința
În Dumnezeul său din cer.

12
El își plecă genunchii jos
Și începu să se roage:
„Doamne, Tu vezi încercarea mea,
Păzește-mă în această noapte.”

13
Leii se apropiară încet,
Dar niciunul nu-l atacă,
Căci Dumnezeu trimisese îngerul
Să le închidă gurile lor.

14
În timp ce Daniel era-n groapă,
Împăratul nu putea dormi,
Ci umbla trist prin palat
Și se gândea la slujitorul său.

15
Când zorii se iviră,
Împăratul alergă la groapă:
„Daniel! Dumnezeul tău
Te-a putut salva?”

16
Din adânc se auzi un glas:
„Trăiască împăratul!
Dumnezeul meu Și-a trimis îngerul
Și le-a închis leilor gura!”

17
Împăratul fu cuprins de bucurie
Și porunci să-l scoată afară,
Iar Daniel ieși nevătămat,
Fără nicio rană pe trup.

18
Oamenii se minunau cu toții,
Căci era o minune mare:
Cel aruncat în groapa morții
Ieșise viu la lumină.

19
Împăratul porunci apoi
Ca vestea să se răspândească:
„Dumnezeul lui Daniel este viu
Și Împărăția Lui nu piere!”

20
Daniel nu se lăudă deloc,
Ci Îi dădu slavă lui Dumnezeu,
Căci știa că numai Domnul
Îi păzise viața în acea noapte.

21
Când treci prin groapa încercării
Și auzi frica răcnind în jur,
Adu-ți aminte de Daniel
Și ține-te de Dumnezeu.

22
Poate că ușa pare închisă,
Poate că piatra este grea,
Dar Dumnezeu poate trimite
Ajutorul Său la vremea Sa.

23
Nicio groapă nu este prea adâncă,
Nicio noapte prea întunecată,
Când Dumnezeu este cu tine
Și mâna Lui te păzește.

24
Daniel a ieșit din groapă
Cu credința mai strălucitoare,
Iar povestea lui ne amintește
Că Dumnezeu este salvator.

25
De aceea, nu te teme-n viață,
Chiar dacă vin lei și furtuni:
Rămâi statornic în credință
Și Dumnezeu te va întări.