Cetatea din nisip

1
Sub soarele arzând din zare,
Un călător mergea prin pustiu,
Cu Biblia prinsă la cingătoare
Și cu un cântec în suflet viu.

2
De multe zile rătăcise
Printre dune și stânci pustii,
Dar nu se temea de drum,
Căci se ruga în fiecare zi.

3
Într-o dimineață, la răsărit,
Văzu ceva strălucind în zare:
O poartă veche, ridicată
În mijlocul nisipului mare.

4
Se apropie cu pași mărunți
Și descoperi un zid uriaș,
Pe care era scris cu litere:
„Numai cei credincioși vor trece.”

5
Puse mâna pe poarta grea
Și șopti: „Doamne, ajută-mă!”
Poarta scârțâi și se deschise,
Iar el păși în cetate.

6
Străzile erau fără oameni,
Casele acoperite de nisip,
Iar în piața cea mare
Un clopot vechi era oprit.

7
Deodată auzi pași în spate,
Se întoarse și văzu trei oameni,
Cu haine lungi și fețe ascunse,
Venind încet spre el.

8
„Ce cauți aici, străine?”
Întrebă unul cu glas greu.
„Caut adevărul”, răspunse,
„Și Îl caut pe Dumnezeu.”

9
Ei îl conduseră spre templu,
Unde ardeau torțe fără vânt,
Dar tânărul își făcu crucea
Și nu se închină la acel loc.

10
„Aici vei găsi bogății,
Aur, argint și nestemate,
Dacă renunți la Dumnezeul tău
Și te închini acestor statui.”

11
El răspunse fără teamă:
„Nici aurul nu mă poate cumpăra.
Eu am un Dumnezeu în ceruri
Și numai Lui Îi voi sluji.”

12
Atunci torțele se stinseră,
Iar templul se umplu de fum,
Dar tânărul rămase în rugăciune,
Cerând Domnului să-i fie scut.

13
O ușă ascunsă se deschise
În spatele unei statui mari,
Iar dincolo se vedea
Un tunel plin de pași vechi.

14
Tânărul intră prin tunel,
Deși nu știa unde duce,
Iar cei trei oameni îl urmară
Cu privirea plină de teamă.

15
Tunelul cobora tot mai jos,
Până sub zidurile cetății,
Unde un râu subteran curgea
Printre stânci și grote reci.

16
În apă găsiră o barcă
Și porniră pe râul întunecat,
Iar deasupra lor, printre pietre,
Se auzea nisipul mișcat.

17
Deodată, tunelul se cutremură,
Iar stânci căzură în apă,
Blocând drumul înainte,
În timp ce apa creștea.

18
Unul dintre oameni strigă:
„Vom muri aici!”
Dar tânărul deschise Biblia
Și începu să se roage.

19
„Doamne, Tu ai deschis marea
Pentru poporul Tău odinioară;
Dacă este voia Ta, deschide
Și pentru noi o cale acum.”

20
În acel moment, în tavan
Se deschise o crăpătură mare,
Iar lumina soarelui pătrunse
Până în râul subteran.

21
Apa începu să se retragă,
Iar sub stânci apăru un drum,
Pe care cei patru îl urmară
Până la marginea cetății.

22
Când ieșiră la lumină,
Cei trei oameni își plecară capul:
„Toată viața am căutat puterea,
Dar astăzi am văzut adevărul.”

23
Tânărul le vorbi despre Hristos,
Despre har și despre iertare,
Iar oamenii lăsară în urmă
Comorile și întunericul.

24
Când soarele apuse în pustiu,
Cetatea părea să dispară,
Iar peste zidurile de nisip
Se ridică o lumină clară.

25
Călătorul porni spre zare
Cu Biblia strânsă la piept:
„Mai mare decât orice comoară
Este Hristos, pe care-L urmez.”