De ce oare nimeni nu mai înțelege,
Ce Domnul Isus vorbește,
De ce fiecare,
Ascultă de inima deșartă sub soare.

De ce ne ducem la vale,
Când Domnul vrea salvare,
Oare nimeni nu mai înțelege,
Ce Domnul vorbește?

De atâtea ori Domnul ne-a învățat,
Să urmăm calea Lui cu adevărat,
Pentru a nu ne abate nici un pic,
De la ce El a poruncit.

Să stăm de veghe îndată,
Pe calea care duce la viață,
Trebuie veghere înaintea lui Dumnezeu,
Până vine Fiul Său.

De ce nimeni nu mai înțelege,
Ce Domnul ne vorbește,
De ce oare fiecare merge după inima sa,
Și nu ascultă ce spune Biblia.

Nu ne putem dezvinovăți degrabă,
Domnul a vorbit de atâtea ori în acestă viață,
Chear deslușit El a grăit,
Ca omul să fie mântuit.

Nu a vorbit cu o vorbire greoaie,
Pe care nimeni nu o înțelege sub soare,
Ci Dumnezeu a vorbit curat,
Ca omul să fie salvat.

Și totuși nimeni nu înțelege,
Parcă în întuneric fiecare pășește,
Parcă tot mai mult se afundă cu viața sa,
În păcatul din lumea aceasta.

Oare asta vrea Dumnezeu,
Să părăsim Cuvântul Său?
Oare așa Duhul Sfânt ne-a învățat,
Să ne depărtăm de Cel Preaînalt?

Și totuși Domnul ne cheamă,
Să ne întoarcem din păcat la viață,
Oare avem urechi de auzit,
La ce El a vorbit?

Ne v-om întoarce de pe calea lată,
Pe calea îngustă ce dă viață,
Pentru a ne apropia de Dumnezeu,
Oare nimeni nu înțelege ce spune Fiul Său.

Chear atât de mult urechile sau astupat,
De nu mai înțelegem ce vrea Cel Preaînalt?
Și să ne întoarcem cu inima toată,
Cine are urechi să audă degrabă.

Cine astăzi mai înțelege,
Când firea aceasta veche,
Parcă tot mai mult ne controlează,
În loc ca ea să scadă.

La cine îi mai place,
Să se sfințească sub soare,
Cine mai vrea cu adevărat,
Să se sfințească pentru Cel Preaînalt.

Când lumea este în viteză tot mai mare,
Și nimeni nu mai bagă Biblia în seamă sub soare,
Cine mai vrea să audă de Dumnezeu,
Ba mai mult de Cuvântul Său.

Toată lumea spune căci ai înebunit,
Dacă vrei să fi sfânt,
La cine îi mai arde de așa ceva,
Când lumea e tot mai modernă acuma.

Cine vrea să se mai sfințească,
Și să părăsească lumea degrabă,
Cine mai are urechi de auzit,
Nimeni parcă toți urechile au închis.

Nu mai v-or să știe de Dumnezeu,
Ba mai mult de Cuvântul Său,
Dumnezeu e scos afară,
Nu are ce căuta în viața noastră.

Dar oare chear nimeni nu mai înțelege,
Căci Duhul Sfânt de atâtea ori ne vorbește,
Nimeni nu mai înțelege cu adevărat,
Căci de acuma timpul s-a scurtat.

Nimeni nu înțelege,
Căci vine al nostru Rege,
Și trebuie viața pusă în rânduială,
După Biblia de acasă.

Trebuie să ieșim din lume afară,
Și să ne sfințim degrabă,
Chear nimeni nu mai înțelege,
Ce Duhul Sfânt ne vorbește?

Parcă poporul a înebunit,
Nu mai caută să fie sfințit,
El crede căci merge și așa,
Și cu Domnul și cu lumea.

Poporul crede căci se poate juca,
Cu Dumnezeu cu sfințenia Sa,
Dar cât de înșelat este mereu,
Cu Dumnezeu nu negociezi Cuvântul Său.

Dumnezeu este Sfânt și mare,
El nu negociază cu nimeni sub soare,
Dar oare de ce poporul nu are urechi de auzit,
Și se joacă cu Cel ce a murit.

Cât v-om mai continua așa,
Să avem urechile astupate acuma,
Când Isus este gata să revină,
Urechile noastre parcă sunt astupate și închise.

Cum v-om putea noi oare,
Să mergem mai departe,
Când nu auzim glasul lui Dumnezeu,
Cum putem merge mai departe după Fiul Său.

Cât timp v-om avea urechile închise,
Și nu ne v-om întoarce la Biblie,
Cu nici un chip nu v-om mai auzi,
Glasul Celui din veșnicii.

Ci v-om auzi celălalt glasul tot mereu,
Care nu are de aface cu Dumnezeu,
Să nu ne mai mirăm fiecare,
De ce nu mai putem deosebi aproape nimic sub soare.

Căci Dumnezeu ne cheamă,
Să ne facem rost de o inimă nouă,
Dar oare cineva înțelege,
Ce Dumnezeu dorește?

Timpul se duce mereu,
Căci este aproape să vină Dumnezeu,
Oare mai are cineva urechi de auzit,
În timpul acesta care s-a sfârșit?

Oare mai vrea cineva cu adevărat,
Să caut pe Împărat?
Să se despartă de tot ce e păcătos,
Și să caute pe Hristos.

Să aibă urechi de auzit,
La ce Domnul a poruncit,
Mai este cineva oare,
Care vrea să se sfințească sub soare...

Amin