Câtă erezie este îndată,
În poporul care merge spre casă,
Câtă lume nu a intervenit,
În poporul care așteaptă să fie răpit.

Parcă tot mai mult lumea îl apasă,
Parcă poporul s-a pierdut în ceață,
Parcă nu mai cunoaște nici un pic,
Pe Cel ce mult a iubit.

Astăzi el face cum îi place,
Se încurcă cu lumea chear până la moarte,
Ba mai mult primește de afară,
Erezii care îl îngroapă.

Chear dacă știe Cuvântul lui Dumnezeu,
Se ia după placul Său,
Mai bine un pic calea largă,
Un pic de erezie degrabă.

Oare asta vrea Dumnezeu,
De la tine popor al Său?
Să primești în inima ta,
Erezii care te îngroapă acuma?

Să dai la oparte Cuvântul Sfânt,
Care te apropie de Domnul mai mult,
Și să accepți în dreptul tău,
Erezii care te duc la rău.

Dar pe cine astăzi mai interesează,
Să țină calea adevărată,
Cine mai vrea din poporul lui Dumnezeu,
Să asculte de Cuvântul Său.

Când erezia la culme a ajuns,
Ba chear la amvon a pătruns,
Și se predică cât mai frumos,
O cale largă fără Hristos.

Poporul e mulțumit,
Ba mai mult e adormit,
Parcă poporul îl place ce aude,
Acele erezii care te duc unde nu trebuie.

Unde pocăința a ajuns,
Când Domnul Isus este sfânt,
Am ajuns să spunem din față,
Erezii care de Domnul ne departă.

Dumnezeu nu cere așa ceva,
El cere pocăință acuma,
El vrea Cuvântul Lui propovăduit,
Nu erezia ce poporul a dobândit.

El vrea degrabă,
O cale spusă curată,
Nu o erezie încurcată cu Cuvântul lui Dumnezeu,
Să îi placă la popor și să asculte mereu.

O, poporule din așteptare,
Scoate ereziile moarte,
Scoate cât mai repede din mijlocul tău,
Și întoarce-te la Dumnezeu.

Scapă de ereziile ce le-ai cuprins,
Și caută pe Cel iubit,
Caută pe Dumnezeu cu adevărat,
Nu lumea cu care te-ai încurcat.

Tu cunoști Cuvântul lui Dumnezeu,
Și știi ce vrea de la tine popor al Său,
De ce închizi ochii la ereziile care au pătruns,
În mijlocul tău popor acum.

De ce taci în continuare,
Când ereziile sunt în floare,
Nu trebuia să ți calea curată,
Cum Domnul Isus te învață?

Să fi un popor sfânt pentru Dumnezeu,
Nu unul compromis mereu,
De ce aicia ai ajuns,
Când tu știi cine este Domnul Isus.

De ce ai lăsat ca erezia din mijlocul tău,
Să te îndepărteze de Dumnezeu,
Doar privește unde ai ajuns,
Dacă după erezie te-ai dus.

Ai ajuns fără putere,
Duhul Sfânt nu mai este,
Darurile parcă au dispărut,
Și nu mai este putere acum.

Ești slab popor de pe pământ,
Și la fiecare adiere de vânt,
Tu strigi în gura mare,
Căci nu mai poți sta în picioare.

În loc să fi plin de putere pentru Domnul Isus,
Este tocmai invers acum,
Nu mai ai putere de înaintare,
Căci erezia în tine este tot mai mare.

Cum vei putea să stai cu fruntea ridicată,
Când va veni Domnul din slavă,
Cum vei putea tu oare,
Să ieși în întâmpinare.

Vei ieși cu erezia ta,
Pe care o practici acuma?
Sau o să te pocăiești,
Și cu adevărat pe Domnul să îl aștepți.

Ce vei face în continuare,
Căci va veni vremea sub soare,
Când Mirele va apărea,
Și tu încă ți la erezia ta.

Nu ai de gând să te pocăiești,
Și pe Domnul să îl urmezi?
Nu vrea inima ta,
Cu adevărat Evangbelia?

Nu mai trăi în erezie popor de pe pământ,
Căci vine Domnul Isus,
Și va fi vai de tine,
Dacă nu ești cum Biblia spune.

Mai bine întoarce-te cu adevărat,
Acuma la Cel Preaînalt,
Și scoate afară,
Erezia murdară.

Și lasă Duhul Sfânt în adunare,
Să lucreze pe mai departe,
Nu o erezie mincinoasă,
Care direct în Iad te duce odată.

Dacă știi ce trebuie făcut,
Nu mai aștepta acum,
Dumnezeu te cheamă,
Să te sfințești degrabă.

Să fi ca la început,
Plin de putere plin de Duhul Sfânt,
Nu un popor eretic care nu mai cunoaște,
Stânga de dreapta sub soare.

Dacă te vei întoarce cu adevărat,
Ferice de tine vei fi salvat,
Dar dacă continui tot așa,
Nu aștepta pe Domnul să vină atuncea.

Fă ce trebuie făcut,
Astăzi cum spune Domnul Isus,
Căci mâine dacă continui tot așa,
Dacă va fi răpirea nu o vei vedea.

Amin