Către Tine îmi înalț rugăciunea dimineața
Și te rog, Doamne, ca să-mi scapi viața.
Mă afund în noroi și nu mă pot ține,
Privește, Doamne, cu-ndurare spre mine!

Doamne, strigând mi se usucă gâtlejul,
Scapă-mă, Tu, că mă prinde vârtejul.
Sunt împresurat și-n grea strâmtorare,
Numai de la Tine-mi pot primi salvare.

Cei nelegiuiți mă urăsc fără temei.
Condu-mi pe-a Ta cale de-acum pașii mei!
Ei sunt mai mulți decât perii din cap.
Învață-mă, Tu Doamne, să știu ce să fac!

Pe nedrept îmi sunt ei mie vrăjmași,
Să-nainteze spre mine, te rog, să nu-i lași,
Să dea înapoi chiar tot ce au furat,
Că trăiesc pe pământ mai mult din păcat.

Doamne, Tu-mi cunoști bine toată viața,
Să-nving slăbiciunea dă-mi astăzi povața,
Să nu rămân cu pricina mea de rușine
Că nădejdea și speranța o am doar în Tine.

Nu mă lăsa să fiu o pricină de rușine
Pentru credincioșii ce trăiesc lângă mine,
Că pentru Tine Doamne port eu ocara,
Ușurează-mi crucea, ridică-mi povoara!

Am ajuns să fiu străin printre frați,
Te rog, mângâierea din nou să-mi arăți.
Un necunoscut pentru cei mai de-aproape,
Și lacrimile-mi curg șiroi pe sub pleoape.

Că râvna Casei Tale, Doamne, mă doboară
Și cei răi cu ocări doar mă-mpresoară.
Plâng, îmi fac slujba cu râvnă și postesc,
Iar cei răi m-apasă întruna și mă ocărăsc.

Umblu smerit și spre ceruri privesc,
Dar cei răi peste măsură mă batjocoresc,
Și la poartă, și-n piață ei vorbesc de mine,
Nici nu vor să știe că le-am făcut bine.

Către Domnul mă-nalț la vremea potrivită
Știu că-n îndurare rugăciunea mi-e primită,
Că Domnu-n bunătatea Lui cea mare
Pentru noi mai are încă har și îndurare.

Domnu-i pentru noi prilej de veselie,
El e stânca noastră cea de temelie.
Nu ne îngrozește, Doamne, nici adâncul,
Tu ne dai tărie nouă trimițând Cuvântul.

Bunătatea Ta-i în veci nemărginită,
Harul și-ndurarea-Ți vine neoprită.
Nu-Ți ascunde fața nici de cei mai slabi,
Ai putere să ridici chiar pe cei bolnavi.

Nu există-n lumea celor răi nici milă,
Chiar și cel nenorocit e privit cu silă.
Nu se-ndură nimeni să dea mângâiere
Pentru cel ce e rănit și este-n durere.

Cupa cu nelegiuiri este-acuma plină,
Gata-i să se-arate judecata cea divină.
Pe cei ce se jertfesc mereu pentru alții
Nu îi șterge Domnul din Cartea Vieții.

Doamne, dă-ne har, azi, în adunări
Să-Ți aducem slavă Ție prin cântări.
Numele Tău sfânt cu toți să-L preamărim
Și cu-o viață sfântă noi să Te cinstim.

La aceasta, Dumnezeu va lua aminte
Mai mult ca la vițelul cu coarne și copite.
Iar aceasta o poate aduce și acel năpăstuit
Care vrea de Domnul slavei să fie primit.

Domnul ascultă pe săraci când cer mâncare
Ca să-i sature pe toți, nu-i lucru mare.
El trimite soli cerești chiar și-n pustiu.
El e-atotputernic, sfânt și bun, și viu.

Să-L laude-n veci cerurile și pământul,
Izvoarele, râurile, pădurile, mările și vântul.
El va mântui Sionul și cetățile lui Iuda
Și ne va răsplăti și nouă toată truda.
Amin.
(Vineri, 18 septembrie 2020)