Un gol de care n-am știut
Se-nghesuie în inima mea, ce credeam că-i plină,
Un dor necunoscut
Inundă sufletul meu,
care azi suspină.

Cioburi de amintiri se aștern peste zăpada înghețată,
Care nu știu de se va mai topi vreodată?

Vor fi lacrimile destul de multe și de calde, încât să scalde durerea în lumină?
Va fi liniștea, tăcerea, atât de puternică și frumoasă ca o melodie divină?

Își va mai avea versul de poezie rostul?
Va putea el s-aducă alinarea și care va fi costul?

Da Doamne, știu că Tu legi orice rană,
Și vindeci orice inimă zdrobită,
Știu că Tu ești pentru orfani, Tată și Mamă,
Și Dragostea Ta Mare e… nemărginită!