La umbra nucului bătrân,
Familia, prietenii se-adună,
Ce iute trece timpul, doar amintirile rămân…
păstrate vii. Ce bine-i împreună!
Grădina toată s-a gătit de Sărbătoare,
Cu haina nouă a florilor de Mai,
Și ne zâmbesc, prin nori, razele dulci de soare,
Aici, acum e-un Strop de Cer, un Colț de Rai.
Da, ne despart atâtea mări și țări… Oceanul,
Dar dragostea ‘i nestinsă, e un foc,
Ce iute trece anul!
Azi suntem iar cu toții la un loc.
Părinți, copii, nepoți, bunici,
Cununa Domnului pe-acest pământ,
Ne veselim din nou, acum, aici,
Păstrându-i și pe cei plecați în gând…
Căci mami… mami nu mai e…
Și tati… tati a plecat demult,
Un dor nestins, cumplit mă chinuie,
Iar lacrimile-mi multe curg șuvoi… tumult.
Dar chiar prin lacrimi, bucuria-i mare,
Noi știm că în curând ne-om revedea,
La cea mai glorioasă Sărbătoare,
La umbra vreunui nuc bătrân, în Slava Sa!
La umbra nucului bătrân,
vor fi noi amintiri și mâine depănate,
Prin voia Tatălui de sus… Stăpân,
Ce-i Dragoste și Har și Bunătate!