Bogăția este roabă
Sufletului credincios.
Dar, stăpână blestemată
Peste-acel ce-i rău de plată,
Peste-acel ce-i ticălos,
Îngâmfat, necredincios.

Fericit e cel ce știe
Folosi avuția sa
Ca să-și lărgească iubirea,
Să-și câștige mântuirea
Și nu blestemul prin ea
Câte zile va avea.

Să nu socotești comoară
Ce-ți dă lumea sau îți ia
Tot ce poate să-ți dea lumea
Nu rămâne-ntotdeauna.
O să ți le ia tot ea
Că-i vicleană și rea.

Tu să socotești comoară
Mântuirea ce o sui
Către Dumnezeu, cu tine
Când te strădui să faci bine,
Când te duci în fața Lui
Cu rod pe placul Domnului.

Ce ușor vin multe-n lume,
Însă cât de greu rămân!
O, de puține lucruri
Ești tu liber să te bucuri!
Ești un biet om stăpân
Pe acest pământ străin? !

Ce cuminte-ar fi acela
Care, oricât e de sus,
Folosește bine-acestea.
Nu-și pune-n ele nădejdea,
Că azi sunt, iar mâine nu-s,
Ci se-ncrede tare în Isus.
Amin.
(Vineri, 17 iulie 2020)