Vremea bucuriei tale
Este când ești fericit.
Bucură-te-atunci cântând
Și pe Domnul preamărind,
Pentru că El a voit
Tu să fii un mântuit.

Vremea încercării tale
Este când ești întristat.
Plângi atunci, răbdând, dar crede
Dumnezeu e sus și vede.
Tot de El ești încercat
Ca să ieși aur curat.

Fericirea vieții tale,
Te înșeli, în veac nu vine
Împreună cu cârtirea,
Din durerea și-osândirea
Altora de către tine.
Ține minte aceasta bine.

Ci din chinul și durerea,
Ce-o faci lor pe orice cale,
Poți să îți pierzi mântuirea.
Și va veni nefericirea
Ta și-a căsniciei tale,
Dacă tot așa cobori la vale.

Să ne mulțumim întruna
Cu ce câștigăm cinstit.
Și să nu ne chinuiască
Firea noastră pământească,
Cu ce au alții nemuncit,
Ca s-ajungem la cârtit.

Nu e fericit acela
Care-i chinuit mereu:
Că la alții-i numai bine,
Nu au parte de suspine
Și la el e cel mai greu,
Fiindcă-i apăsat mereu.

Fericit e-acela care,
Cunoscând pe Dumnezeu,
Biruiește orice teamă.
Ce e rău nu ia în seamă
Pentru a-L sluji mereu
Pe Mântuitorul său.
Amin.
(Duminică, 13 decembrie 2020)