Dragostea nu cere plată,
Nici laudă de la vreun om;
Ea înflorește în tăcere,
Ca floarea dulce dintr-un pom.

Ea știe să ridice iară
Pe cel ce cade istovit;
Și dă speranță celui care
Credea că totul s-a sfârșit.

Dragostea nu ține seama
De câte ori a fost rănită;
Ci iartă iar și iar, asemenea
Iubirii sfinte, nesfârșită.

Ea bate la orice ușă,
Fără să ceară vreun folos;
Căci izvorăște din iubirea
Pe care ne-a adus-o Hristos.

Când dragostea conduce pașii,
Dispare ura dintre frați;
Și sufletele obosite
Se văd din nou îmbrățișați.

Să nu obosești în a iubi,
Chiar dacă lumea te respinge;
Că focul dragostei curate
Nici vântul greu nu îl va stinge.

Rămâi statornic în iubire,
Cum Domnul te-a învățat;
Că dragostea va birui
Orice necaz și orice păcat.

Iar sus, în sfânta veșnicie,
Va rămânea doar ce-ai iubit;
Că dragostea nu moare niciodată,
Fiind din Dumnezeu izvorâtă.