Nu întreba cine-i aproape,
Ci cui îi poți fi de folos;
Că dragostea adevărată
Te face-asemenea lui Hristos.

Pe drumul plin de încercare
Sunt mulți răniți și apăsați;
Ei nu așteaptă vorbe multe,
Ci oameni buni și devotați.

O mână caldă, o privire,
Un strop de apă și un dar,
Pot fi pentru un suflet frânt
Lumina unui nou hotar.

Nu trece grăbit pe lângă
Cel ce suspină în tăcere;
Că Domnul vede bunătatea
Și-o răsplătește cu putere.

Nu bogăția face omul,
Ci dragostea din al său piept;
Ea este semnul uceniciei
Și rodul unui duh înțelept.

Fii samarineanul zilei,
Oriunde Domnul te va duce;
Că binele făcut din inimă
Îl poartă cerul ca pe-o cruce.

Nu căuta folosul tău,
Ci binele celui lovit;
Și vei simți cum pacea sfântă
Îți umple sufletul smerit.

Iar când vei sta înaintea Domnului,
Cu pasul vieții încheiat,
Vei auzi: „Ai fost credincios,
Intră în cerul Meu curat.”