De treci pe lângă cel ce plânge,
Nu-ți întoarce privirea-n drum;
Un suflet mângâiat ajunge
Să vadă iarăși cerul bun.

Nu tot ce strângi îți va rămâne,
Nici aurul, nici ce-ai zidit;
Dar binele făcut din inimă
În cer va fi neprihănit.

Când dai o haină, ori o pâine,
Să nu aștepți răsplată jos;
Ajunge să zâmbească fratele,
Iar cerul știe ce-ai adus.

Nu judeca pe cel ce cade,
Că poate mâine cazi și tu;
Ridică-l cu blândețe sfântă,
Cum Domnul te-a ridicat cândva.

Sunt multe inimi părăsite,
Ce-așteaptă doar un cuvânt bun;
Fii glas de pace și lumină,
Cum este Domnul cel Preabun.

Căci orice faptă de iubire
Nu se pierde pe pământ;
Ea urcă sus, ca o jertfire,
Înaintea Domnului Preasfânt.

Iar când vei încheia alergarea
Și toate-n urmă le vei lăsa,
Vei auzi cu bucurie:
„Bine ai venit în slava Mea!”

De-aceea seamănă iubire,
Cât încă harul te mai ține;
Căci mâna care azi dă pâine
Va fi umplută mâine cu mult bine.