Când va fi să-ncepi un lucru,
Stai întâi să te gândești
Cum o să ajungi la capăt
Fără ca să faci păcat.
Poți sau nu să-l isprăvești
Din postura-n care ești?

Draga mea, întotdeauna
Fii cu cumpătare multă!
Deseori și gardul verde
Ori te-aude, ori te vede,
Iar peretele ți-ascultă
Vorba ce-i scăpat nevrută.

Și mai bine e să-ți pară
Rău că gurii frâu i-ai pus
Decât să nu poți retrage
Un cuvânt ce-n jos te trage,
Pe care-n grabă l-ai spus
Și apoi regreți nespus.

Vorba ta și fapta pururi,
Fie mică fie mare,
Fă-le-așa să nu-ți aducă
Vreun necaz ce te usucă
Sau vreo mare tulburare,
De te clatini pe picioare.

Dragul meu, în gând, în vorbă,
În tăcere sau în faptă,
Tu să știi a cumpătări,
Implicit și a răbdării
Cale pașnică și dreaptă
Ce spre ceruri se îndreaptă.
Amin.
(Sâmbătă, 6 iunie 2020)