Ce folos de sfatul tău,
Dacă nu reflecți lumina,
Dacă umbletul ți-e rău
Și nu ești veghetor mereu?
Ce folos de cartea ta,
Dacă ești o haimana?

Beția este nebunia
Ce tu ți-o faci voind.
Ea pierde-n veci pe-aceia
Ce cochetează cu ideea
Că alcoolul ajută-nveselind,
Și astfel în cursa ei se prind.

Când vezi omul beat,
Prea mult să nu-i vorbești.
Că-i ca un câine turbat,
Nu poți sta cu el la sfat.
E mai bine să te ferești
Orișicând îl întâlnești.

Mai mulți se îneacă-n sticlă
Decât se îneacă-n apă.
Din apă mai scapă omul,
De stă bine cu înotul.
Din sticlă nu mai scapă.
Doar Domnul poate s-o facă.

De sticlă fugi cât poți!
Să nu bei alcool în veci,
Că-n sticlă nu înoți
Și vei pieri-ntre hoți.
Pe mare poți să treci,
Da-n sticlă te îneci.

Din mare scapi prin înot,
Alcoolul te-afundă-n păcat.
Cu sticla vei pieri de tot,
De nu te scapă Domnul Savaot.
De aceea, cere-I îndurare și-ajutor
Că Domnu-i milostiv și-ndurător.
Amin.
(Duminică, 14 iunie 2020)