Când credeam că-i liniștită
Marea vieţii mele,
În furia ei cumplită
Se porni dezlănţuită
Pacea să mi-o ieie.

Din vârtejuri de furtună
Între valuri grele,
Doamne, mâna Ta cea bună,
Și cuvântul ce-Ți răsună
M-au salvat din ele.

Valurile se opriră,
Vânturi reci trecură,
Norii grei mă părăsiră
Și în locul lor veniră
Raze și căldură!

Barca-mi vieţii cu credință
Merge înainte...
Doamne-Ţi cer cu stăruință,
Dă-mi pe mare biruinţă
Către țărmuri sfinte!

Când voi întâlni pe mare
Alte valuri grele,
Fă-mă pururea în stare,
Liniştit să am răbdare,
Să Te-aştept în ele!

*

Şi cârmaci şi liniştire,
Şi nădejde vie,
Şi putere de plutire,
Și credinţă şi iubire,
Tu-mi fii pe vecie!