El n-are oi preferate,
El e adevăratul păstor.
La fel le iubește pe toate,
Din hăuri și spini le abate
Și suferă de dragostea lor.

Pe umeri le poartă
Și rănile leagă
Cu dragostea toată,
Deplină, curată
Că turma-I e dragă.

Pe toți ne iubește
Păstorul Cel Mare.
Mereu ne vorbește,
Credincioși ne dorește
În orice-ncercare.

Pășune aleasă,
Izvor limpezit
Aproape de casă,
Cu vocea-I duioasă,
Mereu am primit.

El iubește nespus
Oaia pierdută.
Prin harul adus
O caută Isus
Chiar dacă are o sută.

O caută prin râpe și spini
Pe ceață și ploi,
Printre răi și străini,
Printre cei libertini
Să vină în staul la oi.

La toți ne dorește viață
Și hrană s-avem din belșug,
Să nu ne pierdem prin ceață
Amăgiți de a lumii povață
Că-i greu al Domnului jug.

Calea lui este povară
Pentru cei robiți de fire.
Dar când ieși din lume-afară
Și dragostea Lui te-nconjoară,
Te bucuri de-a Lui mântuire.

Cine a gustat din plin
Harul Lui nemăsurat
Și cerescul Lui alin,
Pacea sfântă în cămin,
Fuge de-orișice păcat.

Cercetarea Lui divină
Primită prin Duhul Sfânt,
Care sufletul alină,
Fericire-ți dă deplină
Și spre ceruri nou avânt.

Oile Îi cunosc glasul
Bunului Păstor
Și așteaptă ziua, ceasul
Când li se va-mplini visul
De-a fi ridicate-n nor.

Și atunci pe veci vom fi
Doar o turmă și-un Păstor.
În etern, în veșnicii
Vor fi numai bucurii:
Toți Îi vom cânta în cor.
Amin.
(Joi, 24 aprilie 2025)