Când roada-i puțină
Să ne cercetăm atenți:
Nu cumva este vreo vină?
Nu ne-am murdărit cu tină?
Nu cumva să fim înfrânți!

Care gânduri ne frământă
Dimineața-n zori?
Cât iubim viața sfântă
Conștienți c-avem o țintă
Și suntem oameni trecători?

Când roada-i puțină,
Să ne dăm silința
De a trăi în lumină
Ca harul să vină
Să ne înnobileze ființa.

Să ne umple cu iubire
De la Duhul Sfânt,
Mai presus de fire.
Și astfel cu jertfire
Să fim sare pe pământ.

Când roada-i puțină,
Să fim mai atenți:
Încotro dorul ne-nclină,
Dacă-L așteptăm să vină,
Cum se cade unor sfinți?

Să ne cercetăm viața
Cu seriozitate.
Încotro-nclină balanța?
Oare am păstrat distanța
De ispite necurate?

Ca să poți rodi-n sfințire
Cu deplină bucurie,
Nu mai sta în ațipire.
Fă-ți în cuget o-nnoire,
Te ferește de mândrie!

Caută cu sârguință
Ordinea-n priorități!
Te-ntărește în credință
Și în tot ce-i cu putință
Caută rostul noii vieți!

Ca să poți rodi-n răbdare,
Nu mai fi nicicând pripit.
Și iubind pe fiecare,
Dă răspunsul cu-ndurare,
Dacă tu ești pocăit.

Nu căuta folosul tău!
Calcă pe dorința ta!
Nu cumva să iasă rău,
Supărare, tămbălău,
Fiindcă n-ai putut răbda.

Pentru a putea rodi
Rod spre veșnicie
Cu cei răi nu te-nsoții
Nici în casă nu-i pofti
Pe cei ce n-au sfântă solie.

Caută părtășii sfințite,
Fugi de cei lumești.
Doar cu ființele smerite
Propășește spre înainte
Și-n credință crești.
Amin.
(Luni, 10 februarie 2025)