Dragul meu, luând o cale
Să te întrebi cuminte:
Unde vei ajunge-n capăt
Făr-o cale de-ndărăt?
Dacă mergi așa-nainte,
Bine-ar fi să iei aminte.

Niciodată și niciunde,
Firul vieții cât s-ar toarce,
N-o să-ți pară rău în urmă
Pentru hotărârea fermă.
Când n-ai să mai poți întoarce,
Vei avea deplină pace.

Ține minte ce-ți vorbește
Și pe cel ce-ți spune ție,
Îl ascultă și-mplinește!
Plânge și te pocăiește!
Până vremea nu-i târzie
Să te-adapi din apa vie!

Că, dacă-i va trece vremea,
Și tu nu ai ascultat
De iertarea neprimită,
Care ți-a fost oferită,
Vei fi tare judecat
C-ai rămas să mori în păcat.

Vorbei tale niciodată
Nu-i da drumul să se ducă
Fără nici o socoteală
Doar așa la nimereală,
Moară goală, cum apucă,
Fără chibzuială multă!

Ci când vorba ta e-n gură
Și ieșire-n lume caută
Tu mai mestec-o odată
Vezi de e bine sărată,
Să n-o lași nerumegată
Să colinde lumea toată.
Amin.
(Vineri, 5 iunie 2020)