Polen ceresc
Alexandrina Tulics. Album: Spre Canaan

Cărbune aprins sunt,
când cerul arde-n mine;
căutat sunt să-l colind,
să mi se-atingă sufletul de pace
și să mi-l scald
în lumină și divin.
Adun, absorb cu lăcomie,
ce simt când sufletul îmi e plutit,
în locurile veșniciei,
și mă întorc polen ceresc
când,
de cărbunele pământ: sunt despărțit.