Iubire lovita

Alexandrina Tulics-- Album Spre Canaan

Femeia merge cu capu-n pamint,
gindind la cele -ntimplate,
mainile-i uita ca tin un lut
in care pietrele primite, spre inserare, le adunase.
Buzele-i sunt arse, de suierul, lovit,
cu ura, sa-i astupe izvorul,
pe care-l primise, intr-o zi, la Rusalii,
cind, Duhul Sfint, o acoperise,
culegindu-i ruga, astimparindu-i de cer, dorul.
Cenuse-i e haina, larga, pe trupu-i lovit,
de ura, blesteme si patimi,
primite de la cei care rid, de sufletele care vor
de cer, sa fie aproape.
Paru-i despris in suvite maingaietoare,
pare, fata sa-i ocroteasca, s-o -ntrebe,
de o mai doare, hula, batjocora,
ce i-au aruncat-o in spate si -n fata,
acei ce slujesc imparatului negru, la masa.
Nu stiu und-se gindeste, dar pasu-i e parca furat,
pamintul o mingaie, parca lui ii vorbeste,
dar el ii raspunde...
stiu, am vazut ce s-a intimplat.
Se-apropie -ncet de izvorul, spre care, se-ndrepta,
vasul sa-si umple,
linga ea vin in graba, pasari ce incep in ciripit sa ii cinte...
curge, izvorul, iar ruga tisneste. apa curge deasupra de vas
si-mpreuna cu pasarile-n cor,
se-ndreapta spre casa,
cintind in murmur sfint, crestineste.

Hartland-mai 2026