Când mă gândesc la ce există
Cu măreţie-n jurul meu,
Îi datorez recunoştinţă
Din inimă lui Dumnezeu.

*

Mă simt dator întotdeauna
Când sub priviri îmi străluceşte
Imensul candelabru tainic,
Ce bolta o împodobește.

Mă simt dator în dimineaţa
Când zorile încet coboară
Şi văd cum mâna Lui îmi lasă
O nouă zi în viaţă, iară!

Mă simt dator în miezul zilei,
Cu mulțumiri să-I cad 'nainte,
Pentru lumina minunată
Și pentru raza ei fierbinte.

*

O, pentru toate, pentru toate,
Îți datorez recunoştinţa...
Aș vrea să-Ți port în viaţă tainic,
Unită fapta cu credinţa.

Şi-n urma paşilor mei, Doamne,
Purtaţi pe-o cale de credinţă,
Să simt în fiecare clipă
Mireasma de recunoștință.

Aş vrea să nu mai uit, sub soare
În pribegia mea pe cale,
Noianul Tău de îndurare
Şi binefacerile Tale...

Să am întotdeauna trează
Conştiinţa sufletului dornic,
Ca un străjer care veghează,
Și totdeauna e statornic...

Iar pentru pacea sufletească
Și pentru bucurii nespuse,
Aş vrea să-Ţi mulțumesc şi-n ceruri
Din toată inima, Isuse...