Țara ce nu știe-alege
Pe cei buni dintre cei răi
Rele multe va culege
De la cei ce-s fărdelege,
Ce-i părtinesc doar pe-ai lor
Chiar de fac multe trăsnăi.

Iar dreptatea o-nparte
După ochi și bunul plac.
În curând se prăbușește,
Dacă nu se chibzuiește
Și nu se mai scoală-n veac
Când cei răi „dreptate” fac.

Cine nu nedreptățește
Nici n-o pățește cândva.
Chiar și de i se urzește
Nu va fi căzut în clește,
Dumnezeu îl va scăpa,
De trăiește-n voia Sa.

Pe acei ce fac dreptate
Oamenii îi au pe plac.
Însă cei cu nedreptate
Rău sunt vorbiți în cetate,
Sunt priviți cu scârbă-n veac
Pentru tot răul ce-l fac.

Nedreptate tu nu face
Niciodată nimănui,
Că asupra ta se-ntoarce
Ce la alții vrei a face.
Tot ce-arunci asupra lui
Vei primi ‘napoi cucui.

Nimic nu poate să oprească
Pe pământul plin de jale
Dreptatea să nu sosească,
Și omul rău să nu plătească.
Când vine vremea plății sale,
Nimic nu-i poate sta în cale.

Dreptate fac doar cei cucernici.
Ea-i aceeași pentru toți,
Cât de jos ar fi cei vrednici,
Cât de sus acei nemernici,
Cât de sus ar fi cei hoți
Ce nu țin cont nici de nepoți.
Amin.
(Miercuri, 15 aprilie 2020)