Printre Terre se preumblă glasul Tău cu dulci fiori
Adăstând ca o albină peste parfumate flori
Te aud în fiecare pas făcut în nevăzut
Și te văd în fiecare prunc sau zâmbet nenăscut.

Ești stăpân pe brâul nopții care leagă cer de gând
Într-o rugăciune spusă de parfumuri rând pe rând
Coborâte ca o turmă de mioare de pe munte
Sub un aer care-ascunde mii și mii de amănunte.

Mi se vindecă în suflet rana cursă din condei
Mirodenii se-mpreună cu aromele de tei
Când cobori ca un răspuns în uimirile din mine -
Tâlc și pildă și miracol, har și mângâieri divine.

Scrise-n Carte cu cerneală sunt îndemnurile Tale
M-ai trimis ca pe-un măslin să scot chiote pe vale
Gura Ta o simt cum suflă adieri de primăvară
Prin ascunsele-mi renașteri plăsmuite-ntr-o vioară.

Doamne, rostul meu în lume e să curg ca un izvor
În adâncul pocăinței să-i fiu asemănător
Din petalele credinței să-mi fac haină de lumină
Să fiu vistierul laudei care veșnic Ţi se-nchină.