Tot mai înalt să-ți fie gândul
Spre Dumnezeul mântuirii
Să știi să-ți crești în har cuvântul
Înăbușindu-ți pârga firii.

Tot mai înaltă fie-ți fapta
Ca o cădere în lumină.
Ascultă-ntotdeauna șoapta
Ecleziastică, divină.

Tot mai înalt să-ți fie pasul
Urcând pe treptele smeririi
Și-n lume, cât ți-a fi popasul
Să te-nfrățești cu trandafirii.

Tot mai înalt să-ți fie dorul
După cereasca-mpărăție
Cum cerbul caută izvorul
S-alegi a slavei bogăție.

Tot mai înalt să-ți fie cântul
Ca nota ultimă din nai
Să acordeze tot pământul
La armoniile din Rai.

Și-atât de ‘nalt să-ți fie țelul
De-a sta pe vârf de univers
Cu Christ, triumfătorul, mielul,
Să ai zapisul vinei șters.