Când urc muntele credinţei
Zi de zi către ceruri sus,
Gust pacea unei lumi mai bune
Și-a vieţuirii cu Isus.

Şi simt sfârşitul nopţii grele
În zorii altei lumi topit,
Eterna păcii primăvară
O simt în noul răsărit.

Mireasă-n trandafir de Saron,
Mireasă-n rodii şi măslin,
Aud un cântec fără seamăn,
Un cor frumos de heruvimi.

Şi parcă văd prin ceața vremii,
De iaspis al cetăţii zid,
Şi-n faţa gloatei fără număr
Cum porţi de aur se deschid.

Iar peste ultima durere
Ce mă desparte de Eden,
Ascult cum curge râul vieţii
Izvor de viaţă în etern.

Şi parcă-ncepe-o zi de-odihnă
În Canaan pe plai ceresc
Şi parcă e aşa de-aproape,
Că-ncep acum să o trăiesc.

O, Doamne, astăzi Tu înalţă
În noi odihna cum ai zis,
Şi ne-o înalţă şi-n vecie
La Tine-n noul Paradis.