Un soare senin răsare
Peste-a vieții mele cărare,
Ce demult era cu nori,
Dar azi se vede în culori.
Un cer albastru senin,
Pierdut parcă în infinit,
Așteptând să fie zărit
De sufletu-mi uimit
Dar, trecând mai departe
Pe a mea cărare,
Am zărit în zare
Cea mai frumoasă floare.
Un crin cu albe petale,
Al cărui parfum umple-ntreaga vale,
Cu frunze verzi-smaralde,
Așteptând să fie zărit.
M-am oprit din a mea alergare,
L-am cules cu blândețe,
L-am sădit în a mea grădină,
Iar azi e cea mai mare frumusețe.