Pe ale iubirii aripi
Eu mă înalț mereu,
Zburând spre un etern cer,
Atingând ale lui podoabe.

Aș vrea să iubesc mai mult,
Chiar dacă cei din jur
Mă privesc cu ură,
Încercând să stingă al iubirii far.

Dar cine oare poate să stingă
A iubirii făclie,
Ce în inimă este pusă
De Cel din veșnicie?

Oricât ar fi întunericul de mare,
Nu poate stinge iubirea,
Ce și azi e plină de pace,
Ce așază în inimă liniștea.