Te-am văzut, Isuse, cu mâinile întinse
Şi-am alergat să Te îmbrăţişez
Că-n Tine am văzut lumini nestinse
Şi-atunci, pe loc, mi s-a format un crez...

Eram în căutări, eram în ignoranţă
Doream să dobândesc un ideal,
Voiam să aflu satisfacţii şi prestanţă
Când am aflat că eşti fără egal.

(’Nainte de-a vedea sublima-Ţi faţă
Eram încorsetat în vagi păreri
Conceptu-mi despre lume şi viaţă
Se rezuma la popularitate şi plăceri,

M-au năucit ideile pompoase,
Himerele cu care unii se făleau
M-aventuram pe căi prăpăstioase
Ce toată vlaga vieţii mi-o luau,

Când unii îmi spuneau de-a Ta iubire
Le răspundeam urât; îi ridiculizam
Pe-acei ce îmi vorbeau de nemurire
Cu multă îndrăzneală îi sfidam.)

Dar ştiu acum că nimeni nu-i ca Tine
Mi-ai transformat simţirea, m-ai schimbat
Şi ştiu că orice har din Tine vine,
Că traiul prin credinţă e binecuvântat.

O, ce comori mi-ai dat! Ce viziune!
Nu pot să mai trăiesc fără Cuvânt
Căci văd o oază în loc de uscăciune
Şi văd un Paradis dincolo de mormânt.

Pentru nimic în lume nu-mi dau comoara
Cu Tine merg prin geruri sau dogori
Cu jertfa-Ţi salvatoare mi-ai anulat ocara
Umplându-mi viaţa cu mii de sărbători.


17 Martie, 2009