Fericiți sunt fiii ce-i urmează
Vrednic pe părinții sfinți.
Cei mai mulți sunt niște josnici,
Nu-s pe calea sfântă rodnici.
Prea puțini sunt cei cuminți
Ce fac cinste la părinți.

Toate-s. deopotrivă
Oamenilor pe pământ:
Copilăria, tinerețea,
Floarea vârstei, bătrânețea
Și acestea toate-i sunt
Până-ajunge la mormânt.

Numai fiii nu-s asemeni,
Unii sunt cuminți și buni,
Alții sunt niște netrebnici,
Numai de plăceri sunt dornici,
Niște leneși și nebuni
Care folosesc minciuni.

Virtutea ta se vede
Cel mai adesea
Din cu ce fel de prieteni,
Cinstiți sau vicleni,
Cu ce lucruri te-nconjori
Sau te tulburi uneori.

Dacă poți să-ți ții curajul
Când mulți tremură-nfricați,
Dacă poți, când mulți se schimbă
Și calea cea dreaptă-o strâmbă,
Tu din drum să nu te-abați,
Să fii frate între frați.

Dacă poți sta drept acolo
Unde mulți nu pot să stea,
Ești cetatea de pe munte,
Ești un suflet de virtute
Și vei fi cinstit de ea,
Pace sfântă vei avea.

Un om vrednic nu-i o cinste
Numai pentru-al său popor,
Ci-i o cinste-a omenirii,
E la-nălțimea trăirii,
El aparține tuturor,
E pentru cei slabi ajutor.
Amin.
(Joi, 20 mai 2021)