Cel statornic stă pe-o gleznă,
Când nu poate pe-amândouă,
Dar nu-și părăsește locul
Nici când arde în jur focul,
Nici pe soare, nici când plouă,
Nici când este numai rouă.

Rămâi și tu întotdeauna,
Rămâi tare în credință!
Asta-ți dă și frumusețe,
Și nădejde, și noblețe,
Și respect, și biruință
Pentru-ntreaga ta ființă.

Omul să nu-și părăsească
Locul care l-a avut
Până când nu află singur
Loc în harul sfânt, mai sigur,
Loc mai bun și mai plăcut,
Mai lângă Isus, cerescul scut.

A ști că știi ceea ce știi,
A ști să ai la limbă frână
Și-a ști că nu știi ce nu știi
E bine când de asta te ții.
Aceasta e știința bună
Ce spre ceruri te îndrumă.

Cu cât îmbătrânesc mai mult,
Cu-atât mă țin mai bine,
Și totuși simt mereu-mereu
Că n-am ajuns la apogeu,
Că nu-s cum se cuvine,
Că numai harul Său mă ține.

Sprijinind pe alții,
Te ajuți încă o dată,
Domnul te-nsoțește
Și tăria-ți crește
Mai înflăcărată
Și mai binecuvântată.
Amin.
(Joi, 13 mai 2021)