Mi-e mama, dor, sindrom durut
Alexandrina Tulics, Album Destine
Se-ascund cireșele în prunci,
și soarele parcă dă năvală,
se sprijină păsări pe crengi,
să facă cuiburi noi,
chemări; bag seama...
dansează aerul sublim
în raze răsfățate,
adulmec verde crud
în rugi înlăcrimate.
„Mi-e mama“ un sindrom dorit,
sau: dor îmi e sindromul, mama.
Mi-e liliac la poartă iar,
ca-n fiecare primăvară
iar glasul tău-mi încălzește inima,
nu uit chemarea-ți: cânt frumos:
- Veniți la masă!
Copii! Veniți la mama!