Unul singur e pe lume
Care voia a-mplinit deplin
Și-acum îl slăvim pe nume,
Pe Fiul Tatălui divin.

Căci în sul, iată că scrie
Despre Cel ce a venit
Chiar și morții să-i învie
Așa cum Domnul a voit.

A venit să vindece
Multe suflete bolnave
Să ierte chiar păcatele
Celor ce ajunge-vor în slave.

Însă nu acesta era scopul cel măreț
Pentru care Tatăl bun și plin de milă
A trims pe Fiul Său să plăteasc-un preț
Ca să nu plătim noi prin silă.

Prin durere și amar
Viața noastr-am fi trecut-o
De n-ar fi fost El la calvar
Și jertfa Sa n-ar fi adus-o.

Căci greu nu îi era să spună
„Ia, Tată, vina de la Mine!”
Dar avem un preț în ochii Lui
Căci murit-a pentru tin și pentru mine.

De aceea, orice om evlavios ce știe
Cum trebuie să I se roage Lui
Ca greșeala lui cumplită
Să fie ștearsă și-uitată…

Cunoaște că El n-a voit
Nici jertfă, nici prinos
Ci l-a făcut copil iubit
Slujitorul Său credincios.

Nici jertfa mea în lume n-a dorit
M-a făcut copil sfințit și preaiubit
Ca astfel să mă bucur tot mereu
De harul Său, al meu Dumnezeu.

De aceea Tatăl sfânt
Îl trimis-a pe pământ
Ca noi astăzi să trăim
Și apoi în cer să fim.

Cu crucea grea, cu lemnu-n spate,
Isus urca cărarea
Urmându-L mulțimea de gloate
Ce dorea să-I vadă pierzarea.

Fel și fel de oameni
Ce habar n-aveau
Credincioși și fameni,
Ce pe Isus Îl răstigneau.

Greu era calvarul.
Amar era paharul,
Băut de Mielul sfânt
Cât trăit-a pe pământ.

Căci Satan deloc nu suporta
Cât trăit-a Domnul în lume
Însă bucurie de nespus avut-a
Când Duhul Lui la Domnul lăsat-a să-l îndrume.

Însă cel care râdea
Împreună cu mulți alții
Aici jos vor rămânea
Iar ceilalți, or pleca cu sfinții.

Căci Isus, Păstorul mare
Chiar atunci, n-a treia zi
Înviat-a în splendoare
Și de-atunci El, străluci.

Strălucire de nespus
Chipul Lui îl lumina.
Slavă multă și onoare
Și aici, și-n slava Sa.

Căci atunci la înălțare
A vorbit cu-ai Săi copii.
Ne-a promis eliberare
În cerul Său cu El vom fi!

Și trăi-vom veșnicie
Sus în cer, la tronul Său,
Că-i Acel ce cu tărie
A murit în locul meu și-al tău.