UN VIITOR MAI SFÂNT

Să nu crezi ca sfinții lumii au fost îngeri pe pământ,
Au fost și ei ca noi în rătăcire cu păcate grele.
Sfinții au un trecut plin de umbrele păcatului,
Dar păcătoși un viitor, prin iubire transformat.

Pavel închidea în temiță pe cei ce se închinau
Și-i osândea fără milă pe cei ce crucea purtau.
Dar lumina cea din cer l-a învăluit deodată
Și dintr-un prigonitor, în apostol la schimbat.

Regele David în pofte pentru un timp s-a pierdut
Și a plâns cu lacrimi grele pentru păcatul făcut.
"Zidește-n mine, o Doamne, ininmă curată iar"
Și a primit de la ceruri cel mai mântuitor har.

Petru a negat pe Domnul când a fost amenințat
Nu o data, de trei ori s-a lepădat sub umbra fricii.
Și plângând cu fața în palme, amarnic el a regretat
Dar Isus, iertându-i vina, păstor blând la rânduit.

Matei un iubitor de bani, număra tăcut averi străine
Totul s-a schimbat când Isus i-a spus cu glasu-i blând:
„Urmează-Mă!”, și lăsând în urmă viața de păcate.
Din vameș rece lacom, vestitorul credinței a devenit.

Moise a ucis un egiptean și sub cald nisip la pus
Fugind iute de pedepsă, în țara Madian s-a ascuns,
La Horeb Domnul i-a vorbit, cârmuitor l-a făcut
Iar el spre țara promisă poporul a condus.

Așadar niciun mare sfânt nu a trăit fără de păcat
Toți au avut o cărare grea de unde au alunecat.
Trecutul plin de umbre nu te ține la pământ,
Dacă prin iertarea Lui, cauți un viitor mai sfînt.