1. Fără să ne dăm seama, trăim astăzi o rugăciune,
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălţau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!

2. , , Doamne al oștirilor; , Părinte al zări,
Luminează-ne calea, risipeşte norii.
Fă-Ţi voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii."

3. Pe buze se-aprind vorbe uitate demult,
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Şi omul işi caută prin Tine viitorul.

4. În zori, când lumina se revarsă peste lume,
Şi noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simţim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.