Se întorc palmierii
cu crengile lor fluturând spre Sinai;
O adiere proaspătă de Lege
coboară din piscuri, dreptate.
Inimă, nepreţuitele tale comori
cui i le dai
acum când între cer şi pământ
vântul speranţelor bate? ...

Se întorc chiparoşii
cu frunzele lor adumbrind Ghetsemanii;
Ne cheamă o şoaptă de har
spre noaptea aceea deplină.
Peste paharul durerii cereşti
istoria noastră îşi scutură anii.
Inimă, de unde aştepţi
razele tale de dor şi lumină? ...

Se-ntorc palmierii şi cedrii
cu feţele lor spre cruce,
prin crengile martori
să curgă suprema iubire.
Inimă, o mie de drumuri te strigă,
încotro te vei duce? ...
Mai ştii singuraticul drum
ce suie spre marea jertfire? ...

Spre ziua de-apoi se întorc
cedrii şi palmierii,
Spre ziua de apoi
măslini, chiparoşi, privirile toate —
Inimă, când Isus vine
cu atâta moştenire de cer,
să te mai frângă oare
ce și mai cine poate? ...