Cu câtă liniște și pace
Isuse, crucea Ţi-ai purtat,
şi ce iubire fără margini
la toți vrăjmaşii-ai arătat,
cu câtă largă dărnicie
iertarea Ta le-ai împărțit,
căci cugetând adânc la toate
până-n străfund sunt copleșit!

Cât de puternic în tăcere
ai fost atunci când Te-ntrebau,
când cu batjocuri ne-ntâlnite
ființa-ntreagă Ţi-o umpleau,
cu ce răbdare uimitoare
întregul chin l-ai suferit,
căci azi când mă gândesc, Isuse,
până-n străfund sunt copleșit!

Ce adâncimi de umilință
a trebuit Tu să cobori,
ce arzătoare stări trăit-ai,
ce zguduiri și ce fiori,
ce singur ai rămas în toate
şi totuși cât de liniștit,
căci cugetând cu mintea-mi slabă,
până-n străfund sunt copleșit!

Ce plin și-amar Ţi-a fost paharul,
ce fără murmur l-ai băut,
ce crudă-a fost cărarea morţii,
pe care lin Tu ai trecut!
Și toate pentru mine, Doamne
le-ai îndurat și le-ai primit,
ca eu să fiu pe veșnicie
deplin iertat şi mântuit.

O, slavă, slavă, slavă Ție,
Ţi-aduc Isuse, necurmat,
căci Tu cu-n preț așa de mare
pe mine m-ai răscumpărat!
Mi-aștern făptura mea întreagă
cu umilinţă-n faţa Ta,
păstreaz-o-n Tine pân-la capăt
mai mult de-atât nu am ce-Ţi da!